Continuitate

Astăzi am realizat că, în urmă cu câteva zile, acum 2 ani eram în culmea fericirii și prezent la nunta mea. Ca și paranteză, ladies, I’m divorced, no worries. Tot astăzi am aflat că, o bună prietenă și fostă colegă de muncă va fi mămică. Și ea e divorțată. M-am bucurat pentru ea. M-am bucurat pentru faptul că, deși divorțată, va fi mămică lângă tatăl copilului. Tatăl copilului nu este fostul soț. Poți să mai citești o dată de la “Tot astăzi…” dacă este nevoie.

În urmă cu câteva luni am revenit la un proiect personal pe care îl pusesem pe hold în urmă cu 1 an și puțin, când a intervenit ceea ce încă îmi place să numesc “the love of my life”. No worries, still single. Dar să continuăm, zic.

În urmă cu 1 an și puțin m-am regăsit pe plan muzical. M-am regăsit în durerea, sorrow-ul și sexi-ness-ul blues-ului. M-a luat și m-a învârtit, m-a atins și m-a format precum nenea ăla care învârte lutul pe masă și îl transformă în castron. Sau vază, să fie vizual mai fancy. The blues. Forma ondulată a părului ei. Coapsa tatuată cu o jartieră cu fundiță. Zâmbetul romantic și în același timp destul de discret încât să înțelegi că doar ție îți este adresat, “boule”. Privirea fixă, fermă, destul de amenințătoare încât să ți se facă un pic frică (să nu uităm – if your goal doesn’t scare you, it ain’t big enough), acei ochi mari cu toate culorile care îți plac. Diplomația și căldura din glas. The blues.

În urmă cu vreo două luni am pictat pentru prima oară. Am pictat tot ce am enumerat mai sus despre ea și despre sorrow, sorrow pe care îl voi ține doar pentru mine. Feedback-ul din partea câtorva persoane mi-a demonstrat că acea pictură este interpretabilă, cel puțin. Și e ok, pentru că îmi place să îi las pe ceilalți să interpreteze ce vor. Nu știu, de fapt, dacă e ok. Poate că treaba asta este, de fapt, o non-calitate de-a mea care induce pe ceilalți în eroare, făcându-i să înțeleagă orice altceva decât ce a vrut să zică autorul.

În urmă cu o săptămână mi-am întins pentru prima oară hamacul ajutat de un cuțit de plastic, de chingile unui rucsac și de toate episoadele cu Bear Grills care mi-au apărut în cap în momentul ăla mai ceva ca portretul lui Iisus pe pânză, hamac pe care îl cumpărasem în urmă cu mai bine de 6 ani. Azi îl voi folosi din nou. Îl voi întinde din nou, cu aceeași măiestrie de “măgaivăr”, tot acolo, însoțit tot de aceeași persoană.

Azi am scris pentru a treia oară pe blog. Such wow.

În urmă cu 3 săptămâni am fost la nunta mentorului meu. S-a însurat din nou, cu aceeași femeie. După al 4-lea cuba libre am ieșit să iau aer. Aerul ăla s-a transformat într-un “cred că, dacă o iau pe jos până acasă îmi voi reveni”. Era 4 sau 5 dimineața. Gen 2 lei în portofel plus bani pe card. Aerul nu m-a ajutat, așa că am decis să bifez varianta 2. Și am plecat pe jos spre Tineretului. 6 ore mai târziu m-am oprit în fața unui indicator de pe șoseaua București-Ploiești. Scria (cel mai) mare – tobe de suspans și de intrat în film – “Henry Coandă, 2”. Şocat și panicat, trezit instant din beție, mi-am adresat, exclamând, întrebarea “- Bă, cum p*** mea am ajuns aici, c**ieee?!”, îmbrăcat într-un costum negru, cu o cămașă neagră, pantofi gigea şi cu o pălăriuță dintr-aceea de moroșan (lait motivul nunții) încă pe cap, în aceeași poziție. Alte 4 sau 5 ore mai târziu am ajuns înapoi în București, cumva via șoseaua de centură, direct la muncă. Întârziasem deja 10 minute dar, fața mea de “don’t ask” made sense to everybody in the office.

Îmi place să cred că, fiecare lucru sau idee, odată incepute, chiar dacă intervin pauze sau alte lucruri neplănuite, se pot continua și/sau finaliza într-un fel care ți se poate părea cel puțin random. Poate că randomitatea asta este fix pastila aia care, atunci când nu o ai la îndemână, îi înjuri existența și inexistența în același timp. Aș mai fi scris încă ceva aici.

Dar toate la timpul lor. Ajungi să conștientizezi că lucrurile sunt chiar ordonate în tot haosul ăsta, culmea. Crede-mă.

Încă mă întreb ce anume se întâmpla dacă nu exista acel al 4-lea cuba libre.

Nu am o ordine și nici poză pentru postarea asta.

Totul e haos, oricum. Mersi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: